The Dog Who Couldn't Be Alone

When Ana adopted a three-year-old dog from the shelter, she imagined calm walks and quiet evenings on the sofa. Pepper was friendly, gentle and seemed perfectly relaxed when Ana first met her at the shelter. The problems started the first time Ana left her alone.

TraducereCând Ana a adoptat un câine de trei ani de la adăpost, și-a imaginat plimbări liniștite și seri calme pe canapea. Pepper era prietenoasă, blândă și părea perfect relaxată când Ana a cunoscut-o la adăpost. Problemele au început prima dată când Ana a lăsat-o singură.

When Ana came home after two hours, the neighbours were waiting for her. Pepper had been howling the whole time. The inside of the front door was covered in scratches, and a cushion had been torn to pieces. Over the next few days, it got worse: Pepper barked at anyone who walked past the flat and became territorial about her bed.

TraducereCând Ana s-a întors acasă după două ore, vecinii o așteptau. Pepper urlase tot timpul. Partea interioară a ușii de la intrare era plină de zgârieturi, iar o pernă fusese făcută bucăți. În zilele următoare, lucrurile au mers și mai rău: Pepper lătra la oricine trecea pe lângă apartament și devenise teritorială în privința patului ei.

Ana took her to the veterinarian, afraid that something was physically wrong. After a full checkup, the vet found nothing except a little extra shedding, which she said was normal in autumn. The microchip records showed that Pepper had had two owners before Ana, and both had returned her to the shelter. "It sounds like separation anxiety," the vet explained. "She's afraid that you won't come back."

TraducereAna a dus-o la veterinară, de teamă că ceva nu era în regulă cu sănătatea ei. După un control medical complet, veterinara nu a găsit nimic, în afară de o ușoară năpârlire în plus, care, spunea ea, era normală toamna. Datele de pe microcip arătau că Pepper avusese doi stăpâni înainte de Ana și că amândoi o returnaseră la adăpost. „Pare să fie anxietate de separare”, a explicat veterinara. „Îi este teamă că nu vă veți mai întoarce.”

The trainer Ana found was clear about one thing: punishment would only make the fear worse. Instead, they used positive reinforcement. Ana started by leaving for thirty seconds and coming back before Pepper became anxious, giving a small reward each time Pepper stayed calm. Slowly, the seconds became minutes, and the minutes became hours. They also practised simple obedience exercises, because learning a new command gave Pepper something to focus on other than the door.

TraducereDresorul găsit de Ana i-a spus clar un lucru: pedeapsa n-ar face decât să agraveze frica. În schimb, au folosit întărirea pozitivă. Ana a început prin a pleca pentru treizeci de secunde și a se întoarce înainte ca Pepper să devină neliniștită, oferind o mică recompensă de fiecare dată când Pepper rămânea calmă. Încet, secundele au devenit minute, iar minutele au devenit ore. Au făcut și exerciții simple de ascultare, pentru că învățarea unei comenzi noi îi dădea lui Pepper altceva pe care să se concentreze, în afară de ușă.

It took almost two months. There were bad days, and more than once Ana wondered whether she had made a mistake. But one evening she came home and found Pepper asleep on her bed, completely relaxed.

TraducereA durat aproape două luni. Au fost zile proaste și, de mai multe ori, Ana s-a întrebat dacă nu făcuse o greșeală. Dar într-o seară s-a întors acasă și a găsit-o pe Pepper dormind în patul ei, complet relaxată.

Ana understood that Pepper had never been a "bad" dog. Her behaviour had been a way of speaking, and they had both needed time to learn the same language.

TraducereAna a înțeles că Pepper nu fusese niciodată un câine „rău”. Comportamentul ei fusese un fel de a vorbi, iar amândouă avuseseră nevoie de timp ca să învețe aceeași limbă.